După aflarea diagnosticului de cancer, majoritatea pacienților și familiile acestora se confruntă cu cruda realitate de a învăța cum să trăiască și să facă față unei noi provocări. Cancerul poate deveni cu ușurință centrul atenției unui cuplu care încearcă să își croiască drumul prin această nouă călătorie.

Terapeutul pentru căsnicie și familie, Gabriela Gutierrez, doctorand la Centrul Oncologic al Universității din Loma Linda (SUA), sfătuiește familiile să învețe cum să se susțină reciproc (fie pacient sau soț/soție), în loc să lase cancerul să ia deciziile pentru ei, concentrând atenția mai mult pe propriile lor persoanei și pe cuplu și recunoscând mai de grabă cancerul ca o problemă care trebuie înfruntată decât ca o entitate definitorie a relației în sine.

Gutierrez încurajează cuplurile să își ia timp pentru a se redescoperi. Este important să vă amintiți că această boală nu dictează identitatea cuplului vostru sau că vă ia capacitatea de a vă conecta emoțional, fizic și mental. Iată câteva modalități de trece peste cancer ca un cuplu și de a învăța cum să creșteți împreună în relație.

Externalizați boala. Faceți ca problema să fie problema, nu persoana. Potrivit lui Gutierrez, pacientul sau partenerul său au tendința de a internaliza adesea problema în loc să pună cărțile pe masă. Este important ca problema să fie luată în afara persoanei și să devină tangibilă, iar astfel cuplurile și familiile să lucreze împreună la rezolvarea ei. Există o diferență uriașă între „Sunt cancer” și „Am cancer”. Același lucru este valabil și pentru „Mi-am schimbat viața de familie” față de „Cancerul mi-a schimbat viața de familie”.

Inițiați conversația. Permiteți conversației să înceapă. Poate fi o simplă întrebare: „Vrei să vorbim despre cancer?” sau „De ce anume ai nevoie?”. Gutierrez recomandă soțului/soției, partenerului sau membrilor familiei să fie parte din proces și să rămână proactivi în a fi un ajutor pe drum.

Creați limite în jurul bolii. Definiți când și unde vreți să vorbiți despre cancer, sau deloc. Găsiți alte subiecte de interes pentru a discuta și a împărtăși unul celuilalt.

Creați un nou normal. Gutierrez îi încurajează pe pacienți și pe cei dragi ai lor să-și schimbe așteptările cu privire la ceea ce este normal. Pentru pacient, este important să se întrebe „Care sunt noile mele responsabilități acum că am cancer?”. Este posibil să vină un timp în care rolurile vor fi redefinite, precum și responsabilitățile din cadrul familiei, adaptate bolii. „Normalitatea nu este definită de absența unei probleme; o familie poate fi funcțională în parametri optimi în funcție de abilitățile sale de rezolvare a problemelor prin colaborare”, spune Gutierrez. „Cancerul este o boală relațională, la care trebuie să ne acomodăm cu toții”.

Adaptați intimitatea. De multe ori pacienții trec prin schimbări biologice, fizice, sociale și psihologice în timpul luptei cu cancerul, spune Gutierrez, care pot aduce schimbări în intimitatea și sexualitatea relației. Este ceva obișnuit pentru cuplurile aflate în această situație să-și deplângă relația sexuală, iar fără apetit sexual poate fi greu să te conectezi. „Cancerul poate schimba libidoul, dar nu trebuie să îndepărteze dorinta față de celălalt”, spune Gutierrez. „Dorința este mentală și poate fi regenerată”. Ea încurajează cuplurile să-și pună următoarele întrebări: „Ce rol a avut sexul sau intimitatea în viața noastră?” și „Există alte legături în relație care pot crea un sentiment similar?”.

Cancerul este unic

Gutierrez menționează că nu există un mod corect sau greșit de a trece prin cancer. Este important ca pacienții și soții lor să-și amintească faptul că această boală nu poate elimina cine sunt ei ca indivizi sau cuplu, spune ea. De fapt, poate oferi un sentiment de împuternicire. „Cancerul este unic pentru fiecare persoană și pentru fiecare familie, dar nu îndepărtează vocea sau puterea cuiva de a-și trăi viața”, concluzionează Gutierrez.

Genesis Gonzalez
Sursă articol: Loma Linda University Health