Un studiu realizat de Universitatea Harvard (SUA), pe parcursul a aproape 80 de ani, a dovedit că viața în mijlocul unei comunități ne ajută să trăim mai mult și să fim mai fericiți.

Când oamenii de știință au început să urmărească sănătatea a 268 de studenți de la Harvard în 1938, în timpul Marii Depresiuni, sperau că studiul longitudinal va dezvălui detalii esențiale despre ce înseamnă o viață sănătoasă și fericită. Au obținut mai mult decât se așteptau.

După ce au urmărit viețile bărbaților care au făcut parte din echipa de baschet a universității, timp de aproape 80 de ani ca parte a Studiului Harvard al Dezvoltării Adulților, unul dintre cele mai lungi studii ale vieții adulților, cercetătorii au colectat o abundență de date despre sănătatea lor fizică și psihică.

Din cohorta originală de la Harvard, recrutată pentru Studiu Grant, doar 19 sunt încă în viață, toți fiind nanogenari. Femeile nu erau în studiul inițial, deoarece colegiul era pe atunci doar de băieți.

În plus, oamenii de știință și-au extins ulterior cercetarea pentru a include și descendenții bărbaților, care sunt acum în număr de 1300 și au între 50 și 70 de ani, pentru a afla în ce mod experiențele timpurii ale vieții influențează sănătatea și îmbătrânirea. Unii participanți au devenit antreprenori de succes, medici, avocați, iar alții au ajuns să fie schizofrenici sau alcoolici, dar nu pe căi inevitabile.

În deceniile care au trecut, grupurile de control s-au extins. În anii ‘70, 456 de locuitori ai orașulului Boston au fost înscriși ca parte a Studiului Glueck, iar 40 dintre aceștia sunt încă în viață. Acum mai bine de un deceniu în urmă, cercetătorii au început să includă și soțiile în studiile Grant și Glueck.

De-a lungul anilor, cercetătorii au studiat traiectoriile sănătății participanților și viețile lor în ansamblu, inclusiv succesele și eșecurile în carieră și căsătorie, iar descoperiririle au generat lecții uimitoare nu numai pentru cercetători.

„Constatarea surprinzătoare este că relațiile – și cât de fericiți suntem în acestea – au o influență puternică asupra sănătății noastre”, a spus  Robert Waldinger, directorul studiului, psihiatru la Spitalul General din Massachusetts și profesor de psihiatrie la Facultatea de Medicină din cadrul Universității Harvard. „A-ți îngriji corpul este un lucru important, dar și a purta de grijă relațiilor tale este tot o formă de grijă față de sine. Cred că aceasta este revelația.”

Relațiile strânse, mai mult decât banii sau faima, sunt cele ce îi țin pe oameni fericiți pe toată durata vieții lor, a arătat studiul. Aceste legături îi protejează pe oamenii de nemulțumirile vieții, ajută la întârzierea declinului mintal și fizic și sunt predictori mai buni ai unei vieții lungi și fericite decât nivelul social, IQ-ul sau chiar genele. Această constatare s-a dovedit a fi adevărată atât între bărbații de la Harvard cât și printre participanții din oraș (din grupul de control).

Cercetătorii care au analizat datele culese, inclusiv un mare număr de fișe medicale și sute de interviuri și chestionare față către față, au găsit o corelație puternică între viața înfloritoare a bărbaților și relațiile lor cu familia, prietenii și comunitatea. Mai multe alte studii au constatat că nivelul de satisfacție al oamenilor față de relațiile lor, la vârsta de 50 de ani, a fost un predictor mai bun al sănătății fizice decât nivelul lor de colesterol.

„Când am adunat tot știam despre ei la vârsta de 50 de ani, nu nivelurile lor de colesterol la vârsta mijlocie preziceau cum vor îmbătrâni”, a spus Waldinger.„Era nivelul satisfacției relațiilor. Persoanele care aveau cel mai ridicat nivel de mulțumite în relațiile lor la vârsta de 50 de ani erau cele mai sănătoase la 80 de ani.”

Cercetătorii au constatat, de asemenea, că satisfacția maritală are un efect protector asupra sănătății mintale a oamenilor. O parte a unui studiu a arătat că persoanele care aveau căsătorii fericite la vârsta de 80 de ani au menționat că stările lor de spirit nu au suferit nici măcar în zilele în care aveau mai multă durere fizică. Cei care aveau căsătorii nefericite simțeau atât dureri emoționale cât și fizice.

Cei care au menținut relații calde au trăit mai mult și mai fericiți, a spus Waldinger, iar cei singuri au murit adesea mai devreme. „Singurătatea ucide. Este la fel de puternică precum fumatul sau alcoolismul.”

Potrivit studiului, cei care au trăit mai mult și s-au bucurat de o sănătate puternică au evitat fumatul și excesul de alcool. Cercetătorii au constatat, de asemenea, că cei cu un sprijin social puternic au prezentat o deteriorare mai mică a minții pe măsură ce au îmbătrânit.

Ca parte a unui studiu recent, cercetătorii au descoperit că femeile care s-au simțit atașate de partenerii lor au fost mai puțin deprimate și mai fericite în relațiile lor, doi ani și jumătate mai târziu, având și o memorie mai bună decât cele cu conflicte maritale frecvente.

„Relațiile bune nu protejează doar corpul; ne protejează creierul”, a mai spus Waldinger. „Iar acele relații bune nu trebuie să fie tot timpul lipsite de asperități. Unele dintre cuplurile noastre octogenare s-ar putea să se ciondănească zilnic, dar atâta timp cât au simțit că pot conta cu adevărat unul pe cealalt la greu, acele mici certuri nu au avut niciun efect asupra amintirilor lor.”

Deoarece îmbătrânirea începe odată cu nașterea, oamenii ar trebui să înceapă să aibă grijă de ei înșiși în fiecare etapă a vieții, spun cercetătorii.

„Îmbătrânirea este un proces continuu”, a spus Waldinger. „Poți vedea cum oamenii încep să aibă traiectorii difere ale sănătății în jurul vârstei de 30 de ani, astfel încât, dacă îți îngrijești viața de timpuriu, te vei putea poziționa pe un drum mai bun pentru îmbătrânire. Cel mai bun sfat pe care pot să-l dau este să ai grijă de corpul tău ca și cum ai avea nevoie de el timp de 100 de ani, pentru că s-ar putea să fie așa.”

Psihiatrul George Vaillant, care s-a alăturat echipei ca cercetător în 1966, a condus studiul din 1972 până în 2004. Ca formare psihanalist, Vaillant a subliniat importanța relațiilor și a recunoscut rolul crucial pe care l-au jucat în dreptul oamenii care trăiesc vieți lungi și plăcute.

În cartea intitulată „Îmbătrânind bine”, Vaillant scria că șase factori au prezis îmbătrânirea sănătoasă pentru bărbații din Harvard: activitatea fizică, absența abuzului de alcool și a fumatului, mecanismele mature pentru a face față suișurilor și coborâșurilor vieții și o căsnicie stabilă. Pentru barbatii din interiorul orașului Boston, educația a fost un factor suplimentar. Cercetarea lui Vaillant a evidențiat rolul acestor factori protectivi pentru o îmbătrânire sănătoasă. Cu cât subiecții aveau mai mulți dintre acești factori, cu atât mai bune erau șansele la o viață mai lungi și mai fericită.

„Când a început studiul, nimănui nu îi păsa de empatie sau atașament emoțional”, spunea Vaillant. „Dar cheia îmbătrânirii sănătoase sunt relațiile, relațiile, relațiile.”

Studiul a arătat că rolul geneticii și al strămoșilor longevivi s-a dovedit a fi mai puțin important pentru longevitate decât nivelul de satisfacție al relațiilor la vârsta mijlocie, acum recunoscută ca un bun predictor al îmbătrânirii sănătoase.

Liz Mineo
Sursă articol: Harvard Gazette

Photo credit: Rose Lincoln (Harvard)