Tulburările de alimentație nu discriminează. Orice persoană, indiferent de vârstă, sex sau mediu, poate dezvolta o tulburare de alimentație, care este o afecțiune gravă și complexă de sănătate mintală în care o persoană dezvoltă comportamente alimentare nesănătoase și gânduri distorsionate despre alimente, greutate și imaginea corpului.

Aceste tulburări, care sunt influențate de factori psihologici, genetici și sociali, implică adesea o restricție alimentară extremă, alimentație excesivă, epurare, evitarea anumitor alimente și imaginea corporală distorsionată.

Potrivit lui Rachel Williams, LCSW, terapeut principal clinic la Universitatea Loma Linda pentru sănătatea comportamentală, o relație nesănătoasă cu alimentele provine adesea din modul în care o persoană face față stresului sau evenimentelor traumatice.

„Modul în care gestionăm stresul sau trauma se poate manifesta uneori ca o tulburare de alimentație, fie prin consumul excesiv de alimente, alimentația obsesivă sănătoasă sau prin evitarea sau restricționarea alimentelor”, spune Williams. „Acest lucru se leagă adesea și de imaginea corpului.”

În timp ce mulți oameni asociază tulburările de alimentație în primul rând cu alimentația insuficientă, o relație nesănătoasă cu alimentele cuprinde un spectru de comportamente, inclusiv alimentația restrictivă, purjare, alimentația excesivă și evitarea alimentelor.

Tipuri de tulburări de alimentație

Există patru tulburări de alimentație primare: anorexia nervoasă, bulimia nervoasă, tulburarea de alimentație excesivă și tulburarea de aport alimentar prin evitare/restricție. Mai jos, Williams abordează diferitele tulburări de alimentație și semnele lor de avertizare.

Anorexia nervoasă

Caracterizată de o restricție alimentară extremă, anorexia este o frică intensă de îngrășare și o imagine corporală distorsionată. Cei cu anorexie nervoasă își limitează adesea aportul de alimente atât de sever încât nu au suficiente calorii zilnice sau nutrienți pentru a alimenta în mod corespunzător organismul.

Semnele anorexiei nervoase pot include:

• Limitare severă al aportului de alimente

• Exercițiu excesiv

• Comportamente de abuz și/sau de purjare, cum ar fi vărsăturile sau utilizarea laxativelor

Anorexia nervoasă poate duce la complicații grave de sănătate fizică și psihologică, inclusiv malnutriție, probleme cardiace și insuficiență de organ.

Bulimia nervoasă

Bulimia implică cicluri de alimentație excesivă, urmate de comportamente precum vărsături, exerciții fizice excesive sau consum de laxative. Persoanele cu bulimie simt adesea o lipsă de control asupra alimentației lor în timpul consumului de alimente și pot experimenta ulterior vinovăție intensă, rușine sau suferință.

Spre deosebire de anorexie, cei care se luptă cu bulimie mențin de obicei o greutate relativ normală, ceea ce face mai greu de detectat. Tulburarea poate avea consecințe fizice grave, inclusiv probleme digestive, dezechilibre electrolitice, complicații ale inimii și leziuni ale gâtului și dinților din cauza vărsăturilor frecvente.

Tulburare de alimentație excesivă

Persoanele care mănâncă în exces consumă cantități excesive de alimente într-o perioadă scurtă de timp, dar nu se angajează în comportamente de epurare. „Este aproape ca o pierdere a controlului sau a nu fi capabil să ajute să mănânci în exces”, spune Williams despre tulburarea de alimentație excesivă.

Semnele de alimentație excesivă pot include:

• Mănâncă rapid și te simți scăpat de sub control în timpul excesului

• Mănâncă chiar și atunci când nu e foame

• Te simți vinovat, rușinat sau stresat după ce ai mâncat în exces

• Mananca frecvent singur din cauza jenei

• Tulburare de evitare/restricție a consumului de alimente (ARFID)

Cei cu ARFID tind să fie lipsiți de interes pentru alimente sau evită anumite alimente din cauza sensibilităților senzoriale.

„ARFID implică probleme senzoriale cu tipurile de alimente pe care o persoană le întâlnește sau o lipsă de interes pentru anumite alimente”, spune Williams. „Acest lucru se poate datora fricii intense a unei persoane de a se sufoca, vărsături sau de a nu-i plăcea textura mâncării.”

Indicații ale unei tulburări de alimentație

Persoanele care se luptă cu o tulburare de alimentație prezintă adesea semne comportamentale, fizice și emoționale, cum ar fi:

Comportamental: secret în privința alimentației, concentrare excesivă pe alimentația sănătoasă, exerciții excesive, schimbări bruște ale dietei, călătorii frecvente la toaletă după masă, exerciții excesive, retragere socială sau evitarea situațiilor sociale care implică mâncare.

Fizic: fluctuații rapide de greutate, păr rărit, unghii fragile, amețeli frecvente, senzație de frig des sau probleme gastro-intestinale.

Emoțional: Schimbări de dispoziție, stima de sine scăzută, perfecționism, teamă extremă de creștere în greutate sau dependență de ritualuri legate de alimente.

Influența societății asupra obiceiurilor alimentare dezordonate

Există numeroși factori externi care pot duce la o persoană să dezvolte o tulburare de alimentație, cum ar fi rețelele sociale, familia și societatea.

„Rețelele sociale sunt obsedate de starea de bine și de cultura dietei”, spune Williams. „De asemenea, familiile, uneori fără să știe, întăresc ideea că subțirea este egală cu frumusețea.”

În plus, societatea promovează aceste presiuni, făcându-i pe oameni să simtă că trebuie să arate într-un anumit fel pentru a câștiga atenție, dragoste sau succes.

Oferă sprijin și caută ajutor

Depășirea unei tulburări de alimentație necesită intervenție profesională. Opțiunile de tratament includ terapie, grupuri de sprijin, îndrumări dieteticieni și programe de tratament specializate. Williams le sfătuiește pe cei dragi să abordeze subiectul cu grijă, dar să fie parte din procesul de recuperare.

„Întotdeauna le spun pacienților mei că tulburările de alimentație sunt o problemă de familie”, spune ea. „Rareori cineva vrea să recunoască că trece printr-o perioadă dificilă.”

Este important să evitați acuzațiile directe sau să forțați persoana să-și recunoască starea. În schimb, observațiile blânde și ofertele de sprijin pot fi mai eficiente.

În plus, în timp ce tulburările de alimentație sunt adesea asociate cu femeile, bărbații sunt și ei afectați, dar pot fi mai puțin probabil să caute ajutor din cauza așteptărilor societății cu privire la masculinitate. Încurajarea conversațiilor deschise despre emoții și imaginea corpului poate ajuta la normalizarea căutării de sprijin.

Pentru copii, promovarea unei relații sănătoase cu alimentele începe cu un model pozitiv. Părinții și tutorii ar trebui să evite vorbirea negativă a corpului, să încurajeze o alimentație echilibrată și să acorde atenție potențialelor semne de avertizare.

Un articol scris de Alyssa Hunt pentru www.lluh.edu