Medicul Huynh Cao a văzut din proprie experiență efectele secundare ale chimioterapiei, după ce medicii au diagnosticat-o pe mama sa cu cancer de sân în 1995. Tratamentul a fost destul de dificil pentru corpul ei, spune Cao, și crede că a provocat ulterior o leucemie acută care, în ciuda transplantului de măduvă osoasă și a chimioterapiei, i-a curmat viața în 2010.
Experiența aceasta l-a condus pe Cao spre ceea ce el a numit „preocuparea vieții sale” la Univesitatea Medicală din Loma Linda: dezvoltarea unui tratament eficient și cu impact redus pentru leucemia acută, care să nu aibă efectele secundare ale tratamentelor actuale.
„Familia mea a trecut prin întreaga experianță a cancerului, de la A la Z”, spune Cao, care a devenit profesor asistent la Facultatea de Medicină, după încheierea bursei de patru ani în domeniul hematologie și oncologie, în 2017. „Sper doar să putem găsi ceva mult mai tolerabil pentru pacienți”, spune el.
Cao și echipa sa investighează modul în care vitamina D poate determina celulele leucemice mortale să se maturizeze – și să moară – precum celulele normale ale organismului. Spre deosebire de celulele normale cu o durată de viață finită, celulele canceroase sunt efectiv „nemuritoare”, spune Cao, putându-se dezvolta necontrolat și produce boli precum leucemia acută.
Metoda sa implică o genă care transformă vitamina D inactivă într-o formă activă. Cao spune că folosește celule stem pentru a transporta această genă în măduva osoasă. Celula modificată activează vitamina D din jurul său, care apoi determină maturizarea celulelor leucemice din apropiere. Nemaifiind nemuritoare, celulele leucemice își continuă viața ca o celulă normală și mor, spune el.
Dozele mari de vitamina D administrate oral pot fi periculoase pentru un pacient, spune Cao. Cercetarea de laborator arată semne promițătoare în ce privește activarea vitaminei D de către celulele modificate, care și-ar limita efectul la zona de tratament înainte de a muri singure.
Cao face o paralelă între abordarea sa și un tratament similar pentru leucemie, care implică vitamina A. Doctorii au luat în considerare un singur subtip de leucemie – subtipul M3 de leucemie mieloida acuta (AML) – extrem de periculos, până când cercetatorii au descoperit că vitamina A ar putea provoca aceste tipuri de celule canceroase să se maturizeze și să moară. Astăzi, subtipul M3 al AML este una dintre cele mai tratabile versiuni ale bolii, spune el.
Dar Cao spune că acest tratament nu funcționează pentru toate subtipurile leucemiei, un cancer cu multe variații care afectează măduva osoasă și sângele. Cercetarea sa care implică vitamina D ar putea scoate la iveală o modalitate de a trata și alte părți ale spectrului leucemiei.
El spune că a fost inspirat în activitatea sa de cercetările realizate de distinsul profesor de medicină și științe elementare a Universității Medicale din Loma Linda, dr. David Baylink, care a descoperit semne promițătoare în tratarea bolii intestinale inflamatorii cu vitamina D. „M-am întrebat: de ce nu am putea folosi aceeași abordare și pentru a trata leucemia?”, își amintește el.
Originar din Vietnam, Cao a urmat studiile Facultății de Medicină „David Geffen” din cadrul UCLA, profesând ulterior ca chirurg rezident și finalizând în paralel un rezidențiat în medicină internă. În anul 2014 a venit la Universitatea Medicală din Loma Linda. Ca o recunoaștere a potențialului cercetării sale, Cao a fost unul dintre cei 66 de cercetatori la nivel național care au primit un grant în valoare de 50.000 de dolari, ca urmare a obținerii Premiului pentru Tineri Cercetători oferit de Conquer Cancer Foundation, în 2017. El spune că dorește să obțină fonduri suplimentare pentru cercetări ulterioare.
Activitatea lui Cao se concentrează momentan în laborator, folosind sânge de la pacienți cu leucemie și implicând experimente cu șoareci. Deși nu se știe când un posibil tratament ar putea fi testat pe oameni, el spune că este optimist în ce privește progresul spre obiectivul său final. „Vreau să găsesc un remediu pentru leucemia mieloidă acută”, concluzionează el.
Eric Gnecko
Articol publicat în revista „Scope”, ediția Vară 2018