Cancerul de vezică urinară este unul dintre cele mai frecvente tipuri de cancer diagnosticate în Statele Unite ale Americii și al patrulea cel mai frecvent cancer întâlnit la bărbați, potrivit Asociației American Cancer Association (ACS). Din cauza frecvenței acestui diagnostic, doctorul Herb Ruckle, președintele departamentului de urologie al Universității Medicale din Loma Linda, prezintă elementele de bază ale cancerului vezical, inclusiv factorii și simptomele de risc care pot duce la acest diagnostic, precum și căi prin care medicii pot descoperi și trata boala.

Ruckle speră că prin „echiparea” oamenilor cu informații, aceștia se vor putea proteja împotriva factorilor de risc și vor putea recunoaște simptomele timpurii. „Cunoașterea elementelor de bază și a lucrurilor de evitat ar putea scădea șansele unui pacient de a fi diagnosticat, crescând, în același timp, probabilitatea tratării cu succes a bolii diagnosticate într-un stadiu incipient”, a menționat el.

Cancerul de vezică urinară poate fi înțeles mai bine atunci când înțelegem vezica în sine, spune Ruckle. Vezica urinară este un organ muscular gol, aflat în bazinul inferior, care reține urina până când aceasta este eliminată din corp prin uretră. Urina intră în vezică prin două tuburi numite uretere, care sunt atașate fiecare la un rinichi în care este produsă urina.

Cancerul este format din celule cu ADN anormal ale căror măsuri de siguranță care limitează creșterea au dar greș, făcându-le să formeze un nodul sau o masă de țesut numită tumoare. Dacă celulele canceroase sunt în organism suficient de mult timp, ele pot să crească și să acopere interiorul vezicii urinare sau să se răspândească în alte părți ale corpului (metastaze).

Aceste celule pot invada orice vezică urinară, dar conform rapoartelor ACS, este de patru până la șapte ori mai probabil ca un fumător să dezvolte cancer de vezică urinară decât un nefumător. Cei care prezintă un risc mai mare decât restul populației sunt: bărbații cu vârsta peste 65 de ani, persoanele care au un istoric familial de cancer al vezicii urinare sau care sunt predispuse la infecții ale vezicii urinare frecvente sau cronice, precum și cei cu antecedente în familie.

Un mod de a reduce riscul cancerului de vezică urinară este de a fi atent asupra anumitor tipuri de substanțe chimice. La unele locuri de muncă pot apărea niveluri ridicate de expunere chimică. În general, fumul sau vaporii inhalați se pot concentra în vezică. Institutul Național de Cancer din SUA identifică substanțele chimice utilizate în industrie și producție ca provocând sau contribuind la dezvoltarea cancerului, inclusiv aminele aromatice, cum ar fi benzidina și beta-naftilamina. Oamenii care lucrează în industrii precum producția de cauciuc, piele, textile și vopsele, dar și tipografii, poartă riscuri mai ridicate de apariție a acestui tip de cancer.

Simptomele cancerului vezicii urinare includ prezența sângelui în urină și modificări ale funcției urinare – durerea sau disconfortul la golire, apariția urgenței urinării sau mărirea frecvenței acesteia. Toți oamenii – dar mai ales cei cu factori de risc – trebuie să fie conștienți de orice simptom, anunțând medicul de familie sau specialistul atunci când apare orice schimbare.

Oamenii care beau multe lichide zilnic, în special apă, tind să aibă rate mai scăzute de apariție a cancerului de vezică urinară, potrivit ACS. „Aceasta ar putea fi datorită faptului că oamenii care beau multe lichide își golesc vezica mai des, împiedicând substanțele chimice să rămână în vezica lor”, a spus Ruckle.

Există factori de risc care nu pot fi evitați – cum ar fi un istoric de cancer al vezicii urinare sau a altui tip de cancer urotelial, vârsta de peste 55 de ani ș.a. – însă evitarea în mod intenționat a riscurilor care pot fi prevenite pot scădea foarte mult șansele unei persoane de a dezvolta acest cancer.

Janelle Ringer
Sursă articol: Loma Linda University Health
Photo credit: iStock